O vacantă îndelung așteptată. Asta e tot ce pot spune pentru început.
Trebuia să fie de 1 Aprilie. În 2020. Tocmai rezervaserăm biletele de intrare la Xcaret, când vestea a căzut ca un trăznet asupra noastră. Lock-down. Total. Everywhere. Lumea iși închidea fără preaviz porțile. Toate porțile.
Ne-am resemnat, cumva. Optimiști din fire, ne-am gândit că va trece. Până la urmă, nimic nu ține o veșnicie. O lună, două, ceva de genu… Atunci nu știam tot ceea ce știm acum. Am făcut haz de necaz… Asta e, dacă nu plecăm de Ziua Păcălelilor, vom pleca de Ziua Morților! Și, vom fi acolo, sărbătorind pe străzi, alături de mexicani, o sărbătoare a culorii, a veseliei și a renașterii…
Făceam și glume, desprinse din postările de Facebook. Chichen Itza se transformase in Las Kitchenas, dar, mai în glumă, mai în serios, vara ne-am petrecut-o la Porto Gardenas, adică la reședința noastră de vară (la grădină, cum îi spunem noi).
Apoi, încet-încet, a venit toamna, cu dor de ducă de foarte departe… Și am mai făcut o încercare. N-a fost să fie, că așa e în viață. Și, dacă nu aduce anul ce aduce ceasul, am lăsat anul să treacă, să se ducă, sperând că cel care vine va fi mult mai prielnic călătoriilor.
Și a venit… Și am plecat… Cu planurile făcute, cu bagajele pregătite, cu lista obiectivelor care urmau a fi bifate. O adevărată expediție. Lacul roz – Las Coloradas, flamingo roz, o moșie ca în telenovele, crocodili, ruine maya, orașe coloniale de poveste, Cancun-Playa del Carmen-Tulum, stațiuni cosmopolite debordând non-stop de viață, Riviera Maya, Xcaret-ul cel vestit, cenotes, plaje pictate si inegalabilul Caraibe…
